Visele noastre au culoare. De când am
îmbrățișat meseria de profesor am visat să pot afla mai mult, să mă
autodepășesc. Astfel, am aflat că, odată cu intrarea noastră în Uniunea
Europeană avem posibilitatea noi, profesorii să participăm la cursuri de
formare profesională în țări ale Uniunii Europene. Ne aflăm într-un moment al
evoluției societății românești, dar și europene care impune, mai mult ca
niciodată, dezvoltarea abilităților de a învăța, de a gândi, de a întreba, de a
explora, de a ne dezvolta personal și profesional. Am descoperit programul Lifelong
Learning Programme și am decis să aplic la proiectele Comenius – Mobilități
individuale. Am făcut-o cu multă pasiune și incredere și am reușit 4 ani la
rând să particip la aceste cursuri. Toate cursurile au fost extraordinare,
fiecare în felul lui îmbogățindu-mă spiritual, personal și profesional. Am
cunoscut sisteme de educație diferite de sistemul de învățământ românesc, am
cunoscut tradiții, am vizitat școli și am participat la evenimente
extraordinare care mi-au marcat evoluția mea pe toate planurile. Și nu în
ultimul rând am cunoscut oameni, profesori, specialiști, adevărați
profesioniști din toate colțurile lumii, pentru că, la aceste cursuri au
participat profesori din foarte multe țări. În Italia, la Padova, am învățat că
grădinile pot fi monumente vii, în Spania, la Cordoba, în 2009 am aflat metode
de lucru împotriva abandonului școlar și a nemulțumirilor școlare, în Olanda, la Assen, în 2011 am participat la un
curs pe drepturile omului. Toate aceste cursuri m-au făcut să abordez
activitatea la clasă cu totul diferit, sa mă aplec asupra abordărilor dintr-o
altă perspectivă, aceea a unui profesor implicat în activități practice în care
elevul să fie partener.
Dar dintre toate aceste cursuri, cel la
care am participat în Franța, în apropiere de Paris a fost un curs care a adus
uriașe beneficii atât personale cât și pentru elevi, instituție, colegi,
comunitate. În perioada 23 – 27 august 2010 am avut deosebita ocazie de a
participa la stagiul internațional de formare “Les
langages du bleu, couleur européene. Créativité et innovation”, curs de formare
structurat din cadrul Programului de Învățare pe Tot Parcursul Vieții, acțiunea
Comenius – Mobilități individuale. În acest tumult contemporan am avut
oportunitatea de a reflecta asupra unei teme artistice propusă de Asociaţia Paysage et patrimoine sans frontière din
Saint-Germain-en-Laye C, Franța: “Limbajul culorilor. Culoarea albastră –
culoare internațională”. Domeniile tematice ale acestui curs au fost educația
artistică, moștenirea culturală, istorie și științe sociale, etică, religie,
filozofie.
Ca viitor
participant la acest curs m-am pregătit căutând culoarea
albastră în
cultura
noastră:
frescele
albastre
de Voroneț,
poezia “Floare
albastră” a poetului Mihai
Eminescu,
poeziile
lui Nichita
Stănescu
sau
Bacovia,
ferestrele pictate
albastru
de
pescarii
lipoveni
din
Jurilovca, minunatele picturi cu dominantă albastră ale lui Sabin Bălașa. De
la începutul
cursului, Aline
Rutily,
presedinta Asociaţiei Paysage et patrimoine sans frontière ne-a arătat
povestea
fascinanta
a
culorii
albastre în
Europa,
sunetele
cuvintelor
pline
de culoare în limbile
materne
ale elevilor.
Stagiul a debutat pe 23 august 2010 cu
prezentarea formatorilor, a participanţilor si a aşteptărilor acestora din urmă
legate de stagiu. Activitățile de învățare au răspuns așteptărilor. Am
participat la dezbateri legate de întrebarea cheie a stagiului : «Are culoarea
albastră o istorie europeană ?» Cei doi formatori, Patrick Picollier si
Nathalie Redon au făcut o prezentare a istoriei europene a culorii albastre,
având ca referinţă cartea lui Michel Pastoureau “Bleu.
Histoire d’une couleur”. După Michel Pastoureau, culorile nu sunt niciodată
alese la întâmplare, dimpotrivă, ele ascund sensuri, coduri, tabuuri,
prejudecăţi. Ele influenţează viaţa cotidiană, limbajul, imaginarul colectiv.
Ele nu sunt nici imuabile, nici universale si au o istorie zbuciumată. În
cartea sa „Bleu. Histoire d’une couleur”, Michel Pastoureau trasează istoria
culorii albastre în societăţile occidentale, din Antichitate până în zilele
noastre. El scoate în evidenţă triumful culorii albastre în epoca contemporană,
face un bilanţ al sensurilor sale şi-şi pune întrebări legate de viitorul
acestei culori. Am fost invitaţi, fiecare, să prezentăm câte o imagine albastră
reprezentativă pentru ţara de care aparținem. Am făcut o prezentare a mănăstirii
Voroneţ, renumită prin fresca sa exterioară de un albastru inconfundabil,
celebrul albastru de Voroneţ. Am recitat poezia “Floare albastră”, de Mihai
Eminescu, tradusă în limba franceză şi am prezentat opera «albastră» a
pictorului Sabin Bălaşa. Am prezentat aspecte din tabăra tematică realizată cu
elevii mei în Delta Dunării, evidențiind frumusețea acestor locuri și punând în
evidență diferitele nuanțe de albastru descoperite de elevi în luciul apei
Dunării și în seninățatea cerului. Am dus cu mine în Franta costumul popular
din zona Muscel. M-am îmbrăcat în frumosul costum popular care are o vechime de
peste o sută de ani, moștenit de la bunica mea, costum decorat, poate nu
întâmplator, cu motive tradiționale de culoare albastră.
Oamenii călătoresc în direcția în
care se îndreaptă gândurile lor. Mi-am dorit totdeauna să cunosc sisteme de
învățământ diferite, mi-am dorit să iau contact cu profesori din alte țări, să
cunosc metode didactice moderne de predare, modalități de comunicare cu elevii,
tehnici speciale de predare. Să văd cum se realizează instruirea și tratarea diferențiată. Să călătoresc, sa fiu
în mișcare. Am reușit să iau contact cu toate acestea prin această mobilitate.
M-am intors din Franța și, în cadrul lecțiilor de limba franceză am împărtășit elevilor mei tot ceea ce am
aflat acolo. Am ținut lecții în care transdisciplinaritatea și
interdisciplinaritatea au fost prezente ca urmare a participării mele la acest
curs. După 2 ani, in calitate de formator ICOS am format profesorii pentru
invățământul primar care urmau să predea la clasa pregătitoare și le-am
transmis faptul că transdisciplinaritatea este foarte importantă în procesul de
predare – învățare.
Participarea la această mobilitate
mi-a adus numeroase beneficii în plan personal. Am exersat și mi-am îmbunătățit
competențele lingvistice, am căpătat mai multă încredere în mine, am devenit
mai organizată. Am căpătat abilități de a vorbi în public, de a ține un
discurs. Prin schimbul de experiență pe care l-am realizat cu colegii din
România, dar și din țările participante, Grecia, Spania, Finlanda, Italia,
Germania am legat relații de prietenie și facem in continuare schimb de idei pe
e-mail, pe retelele de socializare si chiar la telefon. Mi-am descoperit plăcerea
de a fi formator pentru adulti. Am constatat ca educatia artistică este
importantă chiar și atunci cand ai calitatea de formator. Folosesc lucru pe ateliere
cu elevii, dar și cu adulții, cadrele didactice. Am elaborat cu elevii carnete
ale culorilor în care aceștia notează și utilizează transversalitatea învățării
prin îmbinarea științelor: literatură, poezie, arte vizuale.
Sunt profesor pentru învățământul
primar cu o experiență de 29 de ani. Am terminat facultatea de Limba și
Literatura română, specializarea Limba română – Limba franceză. Tocmai de aceea
am căutat un curs care să se desfășoare în limba franceză.
Cursul a contribuit la cultivarea
sentimentului meu de apartenență la spațiul european, la abordarea culorii albastre ca factor
social european, construirea unei culturi comune europene, identificarea
instrumentelor si demersurilor concrete care să ajute la realizarea proiectelor
pedagogice, de dezvoltare a interdisciplinaritatii, de integrare a TIC, de
realizare a unor parteneriate.
De ce această mobilitate a fost totuși cea mai frumoasă
poveste de mobilitate? Pentru că a avut loc într-un loc plin de sensibilitate
artistică în care muzeele de artă sunt la tot pasul. Pentru că Parisul este
Orașul Luminii, pentru că am visat dintotdeauna să ajung aici, să văd cu ochii
mei Le Tour Eiffel, Catedrala Notre-Dame, Parisul văzut de la înălțimea
Centrului Georges Pompidou, Sena, Le Pont Neuf, Arcul de Triumf, La
Conciergerie, Biserica Sacre-Coeur și nu în ultimul rând Muzeul Luvru. Pentru
că în predarea limbii franceze pot folosi imaginile monumentelor reprezentative
din Paris, pentru că le-am putut împărtăși elevilor mei impresii din Franța și
metode noi de predare. Și niciunde nu m-am simțit mai mândră că sunt româncă ca
în Atelierul lui Brâncuși.
După ce am vizitat Centrul George Pompidou și am admirat
expozițiile de artă modernă am coborât și am văzut, în inima Parisului,
Atelierul Brâncuși care a fost transformat în muzeu pentru ca și generațiile
următoare să se poată bucura de succesul unui român în Franța dar și de operele
pe care acesta le-a lucrat cu drag și pasiune. Atelierul ne-a pus la dispoziție
o bucățică din viața lui Brâncuși pe care a trăit-o cu pasiune și entuziasm.
Participarea la această mobilitate mi-a schimbat viața
pentru că la
Palais de la Découverte, formatorii ne-au propus o abordare ştiinţifică a
culorii albastre. Am admirat modul unic şi ludic de a prezenta fenomenele
ştiinţifice, modul extrem de creativ de a face ştiinţa accesibilă oricui. Am
intrat în joc şi vizitând expoziţiile am încercat să înţelegem fenomenele
ştiinţifice, să întelegem progresele ştiinţei şi ale tehnicii. M-am intors cu
dorința de a pune în aplicare, pe măsura posibilităților, acest mod de a
învăța. Am mers cu elevii mei și am desfășurat lecții la Planetariul din
Pitești, lecții de științe ale naturii la Muzeul Județean Argeș și în Gradina
Zoologică din Pitești
Pe parcursul
workshop-urilor cursului am elaborat și experimentat demersuri de apropiere a
operelor patrimoniului artistic al țării gazdă: parcurs senzorial, scrieri,
fotografie, înregistrări sonore. Am participat la mai multe ateliere de lucru
în Muzeul Maurice Denise. Pictor, decorator și gravor, teoretician și
istoric al artei franceze, Maurice Denise și-a petrecut cea mai mare parte a
vieții sale la Saint-Germain-en-Laye. Aici, în atelierul construit în 1912, în
clădirea unui vechi spital aparținând parohiei locale, care va primi denumirea Prieuré,
transformat după dispariția artistului în Muzeul "Maurice Denis", am
lucrat pe ateliere, fiecare participant fiind invitat să aleagă câte un detaliu
dintr-o pictură cu dominantă albastră realizată de celebrul pictor. Fiecare
cursant a realizat planșa folosind diferite tehnici. La finalul activității,
folosind toate planșele realizate de noi s-a obținut un covor albastru care
semnifica apartenența tuturor cursanților la spațiul european. Capela albastră
existentă în Muzeul Maurice Denise a fost impresionantă. Vitraliile de un
albastru extraordinar ne-au făcut să intrăm în atmosfera artistică. Aici am
lucrat prin cooperare, am experimentat prin parcurs senzorial, prin fotografie.
Cu ce am plecat de aici? Am învățat să folosesc metode nonformale în
activitatea mea cu elevii. Am invățat ce înseamnă cooperare, lucru în echipă,
cum să privim o operă de artă, care este semnificația culorilor, ce mesaj
ascund ele.
Am descoperit albastrul artistic
vizitând Palais de la Découverte, Musée de l’Orangerie, situat in
Jardin des Tuileries si la Centrul Georges Pompidou. Am luat contact cu arta modernă:
picturile «albastre» ale lui Joan Miró, Yves Klein, Henri Matisse si Vassily
Kandinsky, ceea ce mi--a permis actualizarea cunoştintelor asupra istoriei
europene a albastrului care se declină diferit in locuri diferite din Europa.
În Palais de la Découverte am vizitat secția de astronomie, unde am văzut
albastrul cerului și al planetei Pământ, am vizitat secția de fizică, cu
spectrul luminii, secția de biologie și multe alte secții care îi ajută pe
elevii francezi să învețe mult mai ușor și să își însușească noile cunoștințe
într-un mod plăcut. Am aflat că ei vin deseori la Palais de la Découverte
împreună cu profesorii lor pentru a desfășura lecții aici. Astfel ei învață
mult mai repede, mai ușor și mai plăcut realizând simulări în secțiile de
biologie, pentru a vedea cum funcționează organele interne, învață despre
sistemul osos, despre sistemul solar și despre eclipsa de soare și lună. La Musée de
l’Orangerie, situat în Jardin des Tuileries, am descoperit albastrul artistic.
Vizitând expoziţia lui Claude Monet (Les Nymphéas), am remarcat originalitatea
celor două săli ovale, care adăpostesc colecţiile lui Monet.
Am vizitat o
scoala primară în care profesorii și elevii desfășurau un proiect educațional
pe tema culorii albastre. Managerul scolii ne-a vorbit despre implicarea
elevilor coordonați de profesori, dar și despre implicarea părinților care sunt
alături de copiii lor. Ne-a prezentat produsele acelui proiect și am rămas
plăcut impresionați de lucrările elevilor. Am observat că aceștia sunt mai
puțin violenți în recreații decât elevii noștri, că foloseau în recreații
mingile realizate dintr-un material specific care sa nu ii lovească sau sa ii
rănească. În sălile de clasă există tot felul de materiale pentru realizarea
educației artistice care este folosită în mod transdisciplinar și la alte
activități de predare – învățare, nu numai la orele de educație plastică. Pun
accentul foarte mult pe educația artistică a elevilor pentru că aceasta îi
ajută foarte mult la dezvoltarea abilităților de viață, la solicitarea imaginației,
dezvoltarea creativității, a gândirii critice a elevilor.
Ce anume s-a
schimbat în urma participării mele la acest curs? Abordarea mea în relațiile cu
elevii a fost alta. Am început să mă gândesc și să acționez în așa fel încât
conceptul de “școală prietenoasă” să existe cu adevărat. Folosind
transversalitatea învățării prin îmbinarea științelor am reușit să fac lecțiile
mai atractive, mai interesante. Am încurajat participarea elevilor mei la
numeroase concursuri de creații literare, artistice. Aceștia au primit
numeroase premii ceea ce i-a ajutat să capete încredere în ei, să se dezvolte
personal. Am organizat eu însămi și
școala mea mai multe concursuri și activități educative județene, regionale sau
naționale: “Copilul – micul cetățean european”, “Natura-monument viu”, “Toți
copiii au drepturi”, “Familia noastră - Europa”. Colegii mei au aflat de existența
acestor cursuri, de modalitatea aceasta de perfecționare. Școala a câștigat ca
imagine prin organizarea acestor concursuri aflate în Calendarul Activităților
Educative Județene, al Inspectoratului Școlar Județean Argeș, sau în Calendarul
Activităților Educative Regionale și Naționale al Ministerului Educației
Naționale.
După ce m-am întors
de la acest curs am intrat în monitorizarea ANPCDEFP. Am susținut o lecție
deschisă cu elevii mei, cu titlul “Copiii și culorile; Jocul culorilor – culoarea albastră
– culoare internațională“. Am aplicat metodele învățate în cadrul
acestui curs, am folosit tratarea diferențiată a elevilor. Ca urmarea a
participării mele la acest curs am inițiat un proiect Comenius Regio cu titlul
“Smile Defferent” pe tema violenței școlare. Am fost manager de proiect și am
derulat acest proiect implicând autoritățile publice locale, colegii mei din
școală alături de reprezentanții unui ONG. Comunitatea locală a avut de câștigat
ca urmare a acestui proiect. Au participat la mobilități în Turcia, țara
parteneră a acestui proiect 10 reprezentanți: profesori, consilieri locali și
reprezentanți ai Asociației “Dăruind, vei dobândi și tu”. În activități au
fost implicați reprezentanți ai școlilor din vecinătate, reprezentanți ai
primăriilor din împrejurimi care și-au dorit să aplice și ei la aceste
proiecte.
Ca urmare a activității mele și a
cursurilor Comenius, a experienței mele la aceste stagii am fost detașată în
interesul învățământului pe funcția de inspector pentru Educație permanentă, și
apoi, inspector pentru Proiecte Europene. Astfel că de experiența acumulată în
acest curs au putut beneficia și colegii de la nivelul județului. Aceștia au
fost încurajați de mine să participe și ei și să beneficieze la rândul lor de
astfel de formări profesionale. De asemenea, am aplicat și câștigat un proiect
Comenius Regio la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Argeș cu titlul “Promoting School
Attendance - Drawing a Hopeful Future”. Scopul proiectului a fost
acela de a forma şi dezvolta abilităţile cadrelor didactice, de a identifica
nemulţumirile şcolare care pot duce la insucces şcolar. Prin implicarea
Inspectoratului Scolar Județean Argeș, a
Casei Corpului Didactic Argeș, a Centrului Județean de Resurs și
Asistență Educațională Argeș, a cadrelor didactice din două școli din județ și
a altor instituții similare din Grecia am încurajat consolidarea relaţiilor de
colaborare activă între instituţiile implicate în actul educaţional din România
și Grecia.
Viața mi s-a schimbat în urma acestei
povești în mișcare. Am cunoscut mai multe culturi, am avut acces la cunoașterea
și respectul reciproc pentru mai multe culturi, am învățat să aprofundez
științific noțiunea de culoare, să folosesc limbajul culorilor în activități
transdisciplinare și interdisciplinare, să îmi îmbunătățesc aptitudinile cu
privire la comportamentele cooperative care să ducă la îndrumarea elevilor de a
accepta și prețui diferențele de cultură și tradiții, care să promoveze
integrarea socială. Am învățat să
utilizez noi metode pentru dezvoltarea educației prin artă a personalității
elevilor.
În cadrul activităților Comisiei
metodice din școală sau în cadrul activităților Cercului Pedagogic al
profesorilor am susținut activități și referate prin care le-am împărtășit
colegilor, ca urmare a acstuti curs, utilizarea unor metode prin care pot
contribui la dezvoltarea creativității și inovației elevilor care se pot
exprima prin creații literare, creații plastice. Astfel și alți colegi au
aplicat pentru Mobilități individuale Comenius. Colegii au înțeles cum să
folosească metode noi de observare și evaluare, instrumente și bune practici de
predare importante pentru prevenirea nemulțumirilor școlare. Am reușit în acest
sens schimbarea mentalității colegilor mei cu privire la rolul principal al
elevului în procesul de învățare.
La nivelul instituției, în urma
participării la acest curs am extins parteneriatele cu alte școli și parteneri
în vederea promovării unor activități care să promoveze comunicarea, am
organizat activități artistico-plastice care să contribuie la prevenirea
apariției conflicte între elevi și rezolvarea pașnică a a acestora atunci când
ele apar. Tot la nivelul instituției am reușit să realizez, pentru cadrele
didactice, conștientizarea importanței educației artistice și utilizarea
limbajului culorilor, în general, al culorii albastre, în special, în predarea
și a altor discipline decât educația plastică.
Elevii și-au dezvoltat abilități de lucru
în echipă, și-au dezvoltat comportamente cooperative, de acceptare a
diferențelor dintre persoane. Am orientat activitatea elevilor spre observarea
culorilor din natură, din mediul înconjurător. Ca urmare a participării mele la
cursul de formare elevii și-au însușit în mod evident limbajul culorilor, am
dezvoltat elevilor gustul pentru frumos, dorința de cunoaștere și păstrare a
moștenirilor culturale, am desfășurat activități care să le îmbunătățească
aptitudinile personale, de relaționare, creativitatea și inovația prin
participarea la concursuri și activități extrașcolare, și-au îmbogățit
cunoștințele despre folosirea culorii albastre care traversează practici
culturale în țări diferite: vitraliile și pereții pictați în albastru de la
Muzeul Maurice Denise din St. Germain en Laye, fresca Mănăstirii Voroneț din
Moldova - România, mozaicul din Ravenna – Italia.
Participarea mea la acest curs mi-a
asigurat dezvoltarea competențelor cheie, a cunoștințelor și abilităților
artistice dar și abilitățile necesare formării și dezvoltării unui stoc de
capital uman educat și competitiv pe piața europeană. Am început să visez, să
gândesc, să respir prin proiecte. Să identific cu mai multă ușurință nevoile
instituției de învățământ, să organizez o echipă de proiect, să păstrez
coeziunea unei echipe, să încerc să schimb ceva în modul tradițional de predare
care încă se mai practică în România. Ca urmare a participării la acest curs am
luat contact cu alte cursuri organizate de programul Tineret în Acțiune.
Împreună cu alte colege am înființat Asociația “Centrul educational Învățăm Zâmbind” cu care derulăm, în parteneriat cu
alte instituții de învățământ proiecte educaționale prin care dorim să abordăm
învățarea nonformală, metode de învățare nonformale astfel încât învățarea să
devină ceva plăcut pentru elevi, să le dezvoltăm competența de a învăța să
înveți. Reprezentanții ANPCDEFP și formatorii TIA au fost adevărați mentori
pentru mine.
Formarea noastră profesională este nu
numai o cerință a societății, ci a devenit o dorință interioară. Cred și sper
că fiecare dintre noi simțim că altfel nu se poate. Dacă nu avem grijă să ne
dezvoltăm atât pe plan profesional, dar și personal, permanent și temeinic, riscăm
să recuperăm timpul pierdut din ce în ce mai greu, deoarece totul evoluează în
ritm alert. Va fi adus un prejudiciu atât nouă, cât și elevilor noștri, iar în
ultimă instanță – societății.
